Bărbaţi. Nu-mi amintesc ultima dată când v-am considerat oameni. Poate sunteţi în vârful lanţului trofic, dar nu uitaţi că-n spatele vostru stă tăcută o femeie. Maşini de luptă, organe de reproducere cu puţină minte ataşată. Sentimente inexistente, cruzime peste limite, vicii fatale, ochi reci, priviri perfide ale unor stafii ce stau în fruntea omenirii, narcisism iritant, misoginism fără limite. Sunteţi impresionante, superbe animale. Vă iubesc pe toţi!
luni, 11 iulie 2011
joi, 7 iulie 2011
Fum și fantasme
M-am innecat în fum, m-am pierdut de mult prin el. Ţin ochii larg deschişi; nu văd nimic. Unde-aţi dispărut cu toţii? Nu mă lăsaţi singură aici! Mi-e frică.. Vreau să găsesc o uşă, o fereastră, o mână de care să mă prind şi să înceteze totul. Sunt singură într-o cutie de chibrituri. Ce-nseamna libertatea? Cât am trăit aici? Explică-mi tu cum trece timpul. Măcar de-aş putea să îmi odihnesc sufletul. Am să m-aşez aici şi-am să aştept o veşnicie. Aproape că simt podeaua rece. Am obosit să ţin capul sus. Cad.. cât fum! O mână mă prinde şi mă ridică. Poftim?! Unde-ai fost atât timp? Cum de nu m-ai auzit strigând? Taci. Bine-jucat. Să nu mă mai laşi niciodată singură!
duminică, 3 iulie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)