Lanțul trofic al sufletelor.. v-ați gândit vreodată la asta? Eu da. Și vă explic acum viziunea mea despre existența acestui lucru.
Pentru început, aș vrea să menționez că lucrurile, iubirile, prieteniile pierdute sunt mereu înlocuite. Când un om nou intră în viața ta, fără să-ți dai seama, ai pierdut un altul. La fel și când pierzi o persoană. Există întotdeauna o mână să-ți șteargă lacrimile. Se întâmplă să nu fie posibil să câștigi sau să pierzi tot timpul.
Un al doilea argument important cu privire la subiect ar fi relația dintre suflete. La fel ca într-un lanț trofic, nu poate exista unul fără celălalt. Întotdeauna vom depinde de o persoana, fie că ne dăm seama, fie că nu, iar o alta va depinde de noi. Că e dragoste, că e prietenie, că e familie, cineva va fi întotdeauna puterea noastră. Stâlpul principal al vieții. Dacă nu o singură persoană, mai multe, din care, într-un final va rămâne una singură. De obicei, majoritatea oamenilor, într-un final rămân cu Dumnezeu. Eu însă vreau să rămân cu un om, la fel ca și mine, în ultima zi a vieții mele.
Unde am vrut să ajung cu subiectul? Simplu. În viața noatră, oamenii vin și pleacă. Ține de puterea noastră să îi lăsăm liberi, să reparăm greșeli, să nu ne pese sau să refuzăm să îi pierdem. Să ne detașăm sau să devenim dependenți.
Mă bucur că am abordat subiectul, mă cam apăsa ideea. Nu am mers azi la școală, sunt bolnavă, deci am avut cam mult timp de gândire. Știu, v-am impresionat destul de tare.
Numai bine!
Pentru început, aș vrea să menționez că lucrurile, iubirile, prieteniile pierdute sunt mereu înlocuite. Când un om nou intră în viața ta, fără să-ți dai seama, ai pierdut un altul. La fel și când pierzi o persoană. Există întotdeauna o mână să-ți șteargă lacrimile. Se întâmplă să nu fie posibil să câștigi sau să pierzi tot timpul.
Un al doilea argument important cu privire la subiect ar fi relația dintre suflete. La fel ca într-un lanț trofic, nu poate exista unul fără celălalt. Întotdeauna vom depinde de o persoana, fie că ne dăm seama, fie că nu, iar o alta va depinde de noi. Că e dragoste, că e prietenie, că e familie, cineva va fi întotdeauna puterea noastră. Stâlpul principal al vieții. Dacă nu o singură persoană, mai multe, din care, într-un final va rămâne una singură. De obicei, majoritatea oamenilor, într-un final rămân cu Dumnezeu. Eu însă vreau să rămân cu un om, la fel ca și mine, în ultima zi a vieții mele.
Unde am vrut să ajung cu subiectul? Simplu. În viața noatră, oamenii vin și pleacă. Ține de puterea noastră să îi lăsăm liberi, să reparăm greșeli, să nu ne pese sau să refuzăm să îi pierdem. Să ne detașăm sau să devenim dependenți.
Mă bucur că am abordat subiectul, mă cam apăsa ideea. Nu am mers azi la școală, sunt bolnavă, deci am avut cam mult timp de gândire. Știu, v-am impresionat destul de tare.
Numai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu