Zâmbesc

Zâmbesc. Zâmbesc pentru că viața mea e în haos. Pentru că sunt de un drum numit depresie și alerg către capăt, deși nu știu unde se va termina. Pentru că e greu să țin capul sus și mi-e greu să mă ridic fără ajutor. Zâmbesc pentru că am 17 ani și habar n-am cum e viața. Pentru că am pierdut prea multe într-un timp prea scurt. Mi-e dor de vremurile în care nu aveam nicio grijă. Când singurul lucru care mă întrista era vremea. Da, am avut perioade ca asta. Când plângeam doar dacă îmi intra ceva în ochi. Zâmbesc pentru că eram cea mai rece persoană pe care o cunoșteam. Iar acum mi-am dat seama că am întâlnit persoane mai reci decât mine. Ce gânduri cretine! Oare de ce m-am apucat de fumat? De ce am început să nu mai cred in Cel de sus? De ce sunt indiferentă când văd nedreptatea? De ce mi-am lăsat familia și-am plecat pe cont propriu? De ce nu am un umăr pe care să plâng? De ce nu mă ia nimeni în brațe când am nevoie? De ce nu-mi spune nimeni "Ești în siguranță" când mă tem? De ce mi-am ratat a doua șansă? Să mă trezească cineva! Eu nu pot de una singură. Am să ajung o psihopată. Am nevoie de ceva; ceva al meu, pe care să mă bazez indiferent de situație. Sau poate am nevoie de cineva.. când nimeni nu are nevoie de mine. Mă simt un creion alb într-o cutie cu creioane colorate. Nimeni nu îl folosește, n-are scop, este aruncat de colo-colo până când est pierdut prin vreun colț și dat uitării. Poate mă gândesc la toate astea pentru că am prea mult timp liber. Și dacă am prea mult timp liber este pentru că stau prea mult singură. Sunt singură și totuși zâmbesc. Mi-am pierdut increderea în oameni, dar zâmbesc. Depresie. Lacrimi. Furie. Frustrare. Nepăsare. Visuri. Pastile. Prafuri. Teamă. Tu. Nebunie. Zâmbesc.

A fost odată..

Acum câteva zile am găsit printr-un folder o prostie. Când era la modă hi5-ul, că acum ne-am mutat toți pe facebook, îmi făcusem o postare specială la "About me". Și spre uimirea mea, am salvat-o. Acum am găsit-o și m-am amuzat copios citind câteva lucruri pe care le gândeam atunci.

ღNu sunt un corp. Sunt un suflet.
ღAm insomnii.
ღÎmi place să dorm pe burtă.
ღNu ma pricep la matematică.
ღTind să cred că cine spune că nu are temeri se teme de el însuși.
ღMi-e frică de întuneric.
ღÎmi place luna și îmi place ploaia.
ღNu cred ca sunt în toate mințile.
ღCe am spus mai sus nu mă deranjează.
ღMă tem de moarte și nu mă pot obișnui cu ideea că intr-o zi nu am să mă mai trezesc.
ღNu mă învăț minte niciodată.
ღÎn viitor, vreau să am 3 copii. Doi băieți și o fată. Fata să fie cea mai mică.
ღVisez prea mult.
ღMi-e teamă de singurătate.
ღCred în prea multe lucruri.
ღSunt un bufon. Nici asta nu mă deranjează.
ღCred că dragostea e ciudată și nici măcar nu îmi bat capul să o înțeleg.
ღMi-e frică să cresc.
ღObișnuia să-mi pese părerile celor din jur.
ღObișnuiam să cred că sunt importanta pentru câteva persoane.
ღObișnuiam să cred că lumea e a mea.
ღNu e. Nici asta nu mă deranjează :3
ღMi-e greu să mă trezesc dimineața.
ღSunt clasa a 11a. Mă simt de parcă as fi a 3a.
ღÎmi place limba japoneză. Învăț limba japoneză. Urăsc oamenii care-mi spun că nu am nevoie.
ღÎmi plac animeurile. Mă rup de realitate cand am nevoie. Urăsc oamenii care îmi spun că sunt niște tâmpenii.
ღAm nevoie de o persoană care să-mi jure că nu ma va trăda niciodată, deși știu ca o va face.
ღMă tem de bătrânețe și de deteriorarea trupului.
ღNu apreciez glumele ce întrec limita.
ღRâd mult. Râd din orice. Sunt prostuță. Nu mă deranjează.
ღÎmi place teatrul.
ღUneori simt nevoia să fiu singura. Îmi plac oamenii care își dau seama singuri când.
ღSunt greu de citit. Nimic nu e ceea ce pare a fi.
ღSunt clipe în care nici măcar eu nu mă înțeleg.
ღMă întreb deseori ce m-aș face dacă m-aș îndragosti de un băiat la fel de țicnit ca și mine. Când fac asta mă doare capul.
ღÎmi place să fac fotografii. Cred că sunt amintiri ce nu se șterg niciodată.
ღMă răzbun. Răzbunarea e arma prostului. Nu mă deranjează.
ღNu cred în relațiile la distanță. Nu cred în promisiuni pe termen lung. Ce e frumos dureaza doar 3 zile.. sau mai mult. Niciodată "pentru totdeauna”.
ღNu fac discriminări. Nu mai fac discriminări.
ღI’m a freak and I like it.

M-am schimbat...

Pa!

Să pleci din viața mea, fantomă vie cu ochi morți! Ți-am dat tot ce-am avut mai bun dar tot nu ți-a ajuns. În lacrimile mele ți-ai scăldar orgoliul, bărbat cu suflet de copil! Ești o greșeala, știi că ești. Nu mă mai gândesc așa de des la tine, fiindcă doare. Mă enervezi și mă agiți, nu te suport. Să-ți intre bine-n cap ideea că nu ești divin. Nu ești cu absolut nimic de-asupra noastră. Ești unic doar în inima mea, pentru că te-am iubit. Sunt bolnavă. Ce pastile iau ca să mă vindec? Sau e ceva incurabil toată povestea asta cu.. tine? Fii fericit cu altele. Te urăsc! O, Doamne, eu chiar te urăsc! Îmi doresc să dispari dracului de pe fața pământului și odată cu tine toți cretinii care se regăsesc aici. Muie tuturor! Obișnuiește-te cu ideea că am să trec peste și nu te mai întoarce niciodată, chiar dacă probabil am să te primesc înapoi. Rămâi în lumea ta de sus, nemuritor și rece, ca Luceafărul. Îmi pare rău că n-ai pățit același lucru. Adio, simte-te să pleci.