Ma abat din nou de la subiect pentru a posta unele din cugetarile mele "de decembrie". Pot fi considerate statusuri, eu le mai pun din cand in cand in lipsa de altceva mai bun. So,here you are:
Freedom is an illusion,it hurts but it's so necesary to feel it.
Nu mi-ai auzit vocea, probabil ca a fost doar soapta vantului, nu mi-ai sters lacrima, probabil a fost doar atingerea ploii, nu m-ai iubit, poate a fost doar inselatoria sperantei.
-Let’s hold hands- [ His hand was so warm, that’s why whenever I touch it, my heart lets out a small squeal of joy.]
Even if I hurt you or you hurt me, look, you're smiling and my heart is beating faster when it comes to love...
A silent rain falls. A slightly chilly rain and it continues to fall without touching me as if it's trying to freeze my heart instead. [ Si cu asta incep sa urc alte trepte spre o alta inima care mi se deschide]
Si ecoul linistii a rasunat ca cerul sfartecat de un tunet. Am privit in jur si mi-am dat seama ca sunt singura in invalmaseala de culori ce s-au dovedit a fi efemere in negrul continuu al sufletului tau rece ca gheata. Un gand ti-am cerut,doar unul.
Nu e inima cea care ne dicteaza in viata, nici mintea. Ele sunt doar motive imaginare ale esecurilor noastre. NOI suntem cei ce creem, distrugem si reconstruim trecutul,prezentul si viitorul.
Singura lacrima ce-am pierdut-o pentru tine a fost luata de vant si strivita in infinit. Strivita,la fel ca si zambetul ce ti-l dadeam odata cu cele mai nevinovate ganduri.
Sa tai in carne vie,sa pui sare pe rana,sa spinteci si sa eviscerezi. Imagini macabre ale masacrului continuu dinauntrul fiecaruia.
Se spune ca cel mai crunt curaj provine din frica. Nu,curajul este crunt in momentul in care nu mai ai absolut nimic de pierdutl. Cele mai absurde lucruri sunt realizate in momentul in care orice motiv pentru a mai continua viata a murit.
Viata ne demonstreaza ca nu conteaza inceputul si sfarsitul lucrurilor,ci cum decurg ele pe parcurs. De fapt,nici macar asta nu conteaza,ci doar prezentul.
Se spune ca viata si moartea sunt extremele existentei. Eu spun ca extremele ei sunt ura si iubirea.
Nu mi-ai auzit vocea, probabil ca a fost doar soapta vantului, nu mi-ai sters lacrima, probabil a fost doar atingerea ploii, nu m-ai iubit, poate a fost doar inselatoria sperantei.
-Let’s hold hands- [ His hand was so warm, that’s why whenever I touch it, my heart lets out a small squeal of joy.]
Even if I hurt you or you hurt me, look, you're smiling and my heart is beating faster when it comes to love...
A silent rain falls. A slightly chilly rain and it continues to fall without touching me as if it's trying to freeze my heart instead. [ Si cu asta incep sa urc alte trepte spre o alta inima care mi se deschide]
Si ecoul linistii a rasunat ca cerul sfartecat de un tunet. Am privit in jur si mi-am dat seama ca sunt singura in invalmaseala de culori ce s-au dovedit a fi efemere in negrul continuu al sufletului tau rece ca gheata. Un gand ti-am cerut,doar unul.
Nu e inima cea care ne dicteaza in viata, nici mintea. Ele sunt doar motive imaginare ale esecurilor noastre. NOI suntem cei ce creem, distrugem si reconstruim trecutul,prezentul si viitorul.
Singura lacrima ce-am pierdut-o pentru tine a fost luata de vant si strivita in infinit. Strivita,la fel ca si zambetul ce ti-l dadeam odata cu cele mai nevinovate ganduri.
Sa tai in carne vie,sa pui sare pe rana,sa spinteci si sa eviscerezi. Imagini macabre ale masacrului continuu dinauntrul fiecaruia.
Se spune ca cel mai crunt curaj provine din frica. Nu,curajul este crunt in momentul in care nu mai ai absolut nimic de pierdutl. Cele mai absurde lucruri sunt realizate in momentul in care orice motiv pentru a mai continua viata a murit.
Viata ne demonstreaza ca nu conteaza inceputul si sfarsitul lucrurilor,ci cum decurg ele pe parcurs. De fapt,nici macar asta nu conteaza,ci doar prezentul.
Se spune ca viata si moartea sunt extremele existentei. Eu spun ca extremele ei sunt ura si iubirea.
Un corp frumos,desi este dureros sa o spunem este deseori mult mai valoros in fata dragostei si a prieteniei.
Nu inteleg de ce oamenii au intentia de a venera frumusetea desi este trecatoare si dispretuiesc involuntar celelalte calitati care raman pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu