Abis

Cum poti fi atat de diabolica? Prin mrejele tale murdare m-ai chemat la pieptul tau ce miroase a parfum de Regina-Noptii si m-ai incuiat in venele tale, lasandu-ma sa ma innec in sangele tau veninos, tu, vipero! Si nici macar asa nu m-ai lasat sa iti ajung la inima, craiasa rece a zapezii, caci inima ta si-a pietrificat gheata si sentimentele s-au facut scrum. Pentru ce m-ai inlantuit in fiinta ta? Nici nu mi-ai dat timp sa deschid ochii si sa-ti vad brutala hidosenie mai frumoasa decat marea involburata, mai frumoasa decat cerul instelat si luna de argint si mai frumoasa decat toate frumusetile lumii. Ai fost zamislita in flacarile iadului, ai fost nascuta prin pantecele pamantului si adusa in lume de primul mugur al ciresului rozaliu de primavara. Ti-ai facut piele din matasea fina si stravezie a paianjenului odios, ai furat doua stele de pe bolta cereasca sa-ti faci ochi, niste ochi aprigi si tandri ce i-au hipnotizat pe ai mei, ti-ai facut trupul din ceara bietelor albine ce au muncit si si-au dat duhul, tu, copil al groazei si terorii. Mi-ai facut lanturi din suflarea ta fierbinte si de as vrea tot n-as putea sa scap din ele, sarpe viclean si gratios. Si ma atingi din nou; imi pierd mintile. Te strang la pieptul meu ca pe o briza rece si uscata. Imi simti bataile inimii, dar eu nu simt nimic. Nu simt, serpoaico, caci inima ta a incetat de mult sa bata.Si i-ai iubit pe multi, enorm de multi, dar i-ai iubit cu trupul, fiindca sufletul tau s-a nimicit odata cu primul ce ti-a furat un sarut. Acum colinzi neincetat pe strazile pustii si faci victime din toti cei ce te privesc in ochi. O vorba soptita e fatala, scorpie, pentru inima tanara si frageda a unui muritor. Esti ingerul abisului, iar in sufletul tau vid si rece s-au pierdut toti cei ce te-au atins fie doar o data. Tu esti vanduta celui rau, desi mai degraba el ti s-a vandut tie. Ai chicotit seducator la primul “te iubesc” ce ti l-am spus si m-ai crezut un imbecil. Cum ai putea, tu, hieno, sa ma crezi? Am vrut sa plec departe, departe de tot ce e legat de tine, si nu mi-ai spus nimic. Nici un “adio”, nici un “ramai”. Doar m-ai privit atat de bland, cu o neincetata rautate meschina si m-ai intors inapoi. Am fost un prost, dar nu regret o clipa faptul ca m-am daruit tie. Tu, o colectionara sadica de suflete.
Si acum te strang in brate, ma joc cu parul tau moale, ciocolatiu, si te privesc cum dormi. Atat de vulnerabila si inocenta, iti simt suflarea slaba mangaindu-mi buzele. Doar o secunda mi-ar lua sa te ucid. Sa iti strapung gatul fragil si sa ma infrupt din sangele tau dulce de rapitoare a sufletelor. Dar n-as putea. Pentru ca te iubesc mai mult decat imi iubesc viata, decat iubesc intreaga lume, mai mult decat as putea iubi vreodata. E ca o boala ce ma macina incet, dar nu imi pasa, caci nu as vrea sa mor de altceva. Sunt sclavul tau, dar sunt un sclav fericit. De mult nu am mai simtit gustul libertatii, dar libertatea mea este temnita mintii tale si nu vreau sa o parasesc. Ma lipsesc cu bucurie de tot, doar ca sa fiu cu tine. Prefer sa fiu orb, surd si mut decat sa nu te mai vad, sa nu te mai aud sau sa nu te mai sarut niciodata. Esti un cadavru viu, iubito, m-ai transformat intr-un nebun!