
E vară şi e cald, pe cer nu-i niciun nor
Miros de tei în aer, un aer plin de dor
Sau nostalgie poate, zâmbind ridic privirea
Adio, cub de gheaţă, amară-i despărţirea!
Promit să nu mai plâng sau să te strig vreodată
Rămâi în lumea ta, a mea e prea stricată
O nostalgie mută-mi acoperă suflarea
Dar nu vărs lacrimi, nu, străină mi-e-ntristarea.
Hai să uităm de noi cum ai uitat şi tu
Şi ura mă sufocă, fiinţa-mi spune “nu!”
Nu vreau să te urăsc, cum aş putea vreodată,
Când a mea inimă era intreag-a ta odată?
Hai să hrănim uitarea cu lacrimi reci de dor
Şi să-ncercam să ştergem de-acum trecutul lor
Îţi spun adio, uită cât te-am iubit de mult
Şi ce s-a stins acum pe veci va fi pierdut.
Miros de tei în aer, un aer plin de dor
Sau nostalgie poate, zâmbind ridic privirea
Adio, cub de gheaţă, amară-i despărţirea!
Promit să nu mai plâng sau să te strig vreodată
Rămâi în lumea ta, a mea e prea stricată
O nostalgie mută-mi acoperă suflarea
Dar nu vărs lacrimi, nu, străină mi-e-ntristarea.
Hai să uităm de noi cum ai uitat şi tu
Şi ura mă sufocă, fiinţa-mi spune “nu!”
Nu vreau să te urăsc, cum aş putea vreodată,
Când a mea inimă era intreag-a ta odată?
Hai să hrănim uitarea cu lacrimi reci de dor
Şi să-ncercam să ştergem de-acum trecutul lor
Îţi spun adio, uită cât te-am iubit de mult
Şi ce s-a stins acum pe veci va fi pierdut.