Strada, apusul. Am ajuns acasă. Acum singurătatea mi s-a întipărit în suflet precum o urmă a unui fier încins pe coapsa unei vite. Sunt doar eu. Îmi car pe umeri povara unei vieţi scurte şi pline de obstacole. Nu ştiu încă dacă am reuşit să le trec, dar am reuşit să supravieţuiesc. Miros de tei şi mult soare. Da, strada mea. Strada copilăriei mele, bătrână, prăfuită, uitată complet de timp. Îmi trec prin faţa ochilor imagini din copilărie şi zâmbesc. Strada, apusul. Am ajuns acasă.
si tu o arzi patetic?:o3
RăspundețiȘtergereeu ma uit la filme cu toreadori si bocesc.