Şi vine vara cu mirosul ei de tei în floare şi cu căldura copleşitoare, căldură după care am tânjit atât de mult astă-iarnă. Dar noi? Ce-i cu noi? Noi nu mai suntem, nu. Ne-au rămas prea puţine amintiri frumoase, prea puţine răsărituri, prea puţine clipe împreună. E un apus pe mare, n-am putut găsi împreună ţărmul. E un adio. Ultimul nostru adio..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu