S-a oprit ploaia. Soarele se vede undeva departe, iar razele lui parcă-mi intră sub piele, încingându-mi sufletul. Mă doare lumina. Mă arde soarele. Nici măcar nu-mi mai pot ține ochii deschiși. Respir greu, mă doare-n piept. Aud niște pași cunoscuți apropiindu-se. Mă întreb dacă te vei opri, dar treci mai departe și pleci. Privesc cum te depărtezi până când aleea rămâne goală. Închid ochii. Nici măcar nu mai plouă. Mă arde soarele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu